22.12.07

Timp


E timpul sa facem ceva cu timiditatea excesiva a unei minti bolnave. Mintea diabolica de obicei ne transmite o pace interioara asemanatoare cu cea a mortii. Oare e vreo legatura stransa intre cele doua?
Intre timp ne luam toti de mana, cu tot cu personalitatile aferente si cu cei zece ce vegeteaza in mintea noastra si abolim teama. Ne e intotdeauna greu sa fim obiectivi cand e vorba de o asemenea teroare. Ce chin mai mare poate fi decat cel al unei minti ce vrea, dar nu poate...? Mainile tremura si ating usor sufletul adorat, iar apoi se retrag repede in pantaloni... Buzele se intredeschid usor pentru a primi sarutul viciului, iar apoi se inclesteaza pe degete.
De ce e un pacat asa mare sa nu rezisti tentatiei? Cand e vorba de ura, atunci de ce nimeni nu judeca si nu taie capetele? Imi place asa de mult sa vad cum vrea si nu poate, dar oboseala deja ma tulbura. Deja ma asez si inchid ochii si refuz cu o nonsalanta prefacuta, in timp ce pumnii nu mai pot sa se relaxeze.
E timp pentru toate. Cum a fost timpul sa ma bucur, acum e timpul sa mor. Si ce mi-as fi dorit sa imi faca asta dupa vacanta... Dar a considerat ca e pacat sa nu ma lase intr-o teroare cu care trebuia sa ma obisnuiesc deja. Si desi e a mia oara, parca e prima.
Timiditatea e pentru nebuni, iar eu iubesc nebunii...prea mult.

13.12.07

Foame


Lumii ii e foame de senzational.

Se trezeste ca viata n-are chef de ei si incep sa inventeze. Iar daca nu inventeaza, incep sa analizeze. Iti dai seama imediat ca un om "nu are viata", dupa cum e celebra expresie. Il vezi mereu invartindu-si capul gol si moaca de avorton, cautand ceva ce-l depaseste. Si cam orice-l depaseste, universul lui se comprima in bani, gagici si haine. Bah, dar unii au asa niste fete de avortoni...
Zici ca s-au nascut din greseala. Parca mama lor era deja moarta de vreo 2 saptamani cand i-a nascut. Ai un sablon si fetele lor sunt identice. Si culmea ca pe cat de "la fel" sunt, pe atat au aceleasi reactii cand trec pe langa ei. "Roacar... baaaa... ia-uite-o si pe aia". Pai da. Pentru mine suna cam asa "La dracu, ce idiot sunt, uite una care are tupeul sa iasa din tiparele obisnuite si sa mearga pe strada chit ca prostii de noi ne holbam la ea si care sigur ma considera un ratat, care a citit mai mult decat abecedarul si care stie sa deosebeasca o chitara de un pian."
Voi aveti probleme, nu eu. Voi nu puteti iesi din tipare, nu eu. Voi intoarceti capul, nu eu. Voi ramaneti cu figura mea in minte, nu eu cu a voastra. Pai nici de-as vrea, n-as putea, ca toti aratati la fel. Si nu...nu judec neaparat aspectul fizic. Dar stiti, se spune bine...ochii sunt oglinda sufletului. Pai cand in ochii vostri vad tampenie si cacat, ce sa mai cer? Sa veniti sa-mi recitati Baudelaire?
Oriunde ma duc sunteti voi. DA, VREAU SA VA ARD DE VII. You make me wish killing was legal.
Sunt intr-o stare fara chef, asa ca daca primiti ofensa, repet, primiti-o. NU IMI PASA.

27.11.07

Nou Escrit

It felt so good, I had snow even in my mouth...it was so cold and alive. And I was too lazy to warm myself. And I wondered how I could feel so warm inside when all around me was freezing?

It was just me and my dreams, feared or hated by the rest and didn't care less. How could you ever want to die when there's such beauty and such...music?

12.11.07

"Moa' sa vezi"


Stateam frumos si ascultam niste muzica. Si vine EA, cu o privire vesela [dar tampa ca de obicei] si-mi spune "moa' sa vezi ca eu ma duc la Scorpions. Woah sa vezi ce tare".
Nici o reactie. Apoi ridic privirea...
"Da...si eu i-am vazut pe Scorpions cand tu dansai pe Akcent. Si eu am prins un bat de tobe aruncat special in directia mea. Si eu mi-am zambit cu Mathias (chitaristu) tot concertu. Da tu te duci la Scorpions, "moa' sa vezi".'
Recunosc ca as fi vrut sa-i vad a doua oara pe baieti, sunt exceptionali. Dar ma cam intristeaza ca ajung unii care vor doar sa-i bifeze.

Acum, a bifa un concert e o indatorire de neinlocuit in mintea cocalarului mandru. El trebuie sa fie acolo, chit ca stie sau nu formatia respectiva. El trebuie sa priveasca cu mandrie spre cei ce vin acolo cu inima deschisa si sa-si anunte prezenta prin diverse metode primitive: urlat, impins, ragete sau mai rau, toate deodata. El trebuie sa mearga intr-un bar si sa spuna "Moa' sa vezi, ador Led Zeppelin (de ex.)", iar cand se pune o melodie Zeppelin sa intrebe "Da astia cine sunt ca suna super." (exemplu REAL). El trebuie sa fi fost la Rolling Stones pe care-i confunda cu Deep Purple si sa se uite ciudat la aia pletosi cu geci de piele care n-au ce cauta pe-acolo. Si dupa ce melodiile Akcent i-au sters si ultimul neuron, sa se "bage pe rock" si sa incerce cu Black Metal, iar despre formatiile clasice sa zica "Ce mah, aia-i muzica?".

Acuma o sa aduc "ofense". I-auzi. Eh asta-i viata, unele adevaruri dor. N-am nimic cu BM, chiar ascult o tona de formatii, dar cum dracu sa urli ca "Aia-i muzica?", ignorand ca din "AIA" a aparut restul. Sau s-o fi nascut muzica lui Pink Floyd din blec metal sau graindcor si nu stiu eu...

Ba, am facut o mica diferenta intre un concert vazut afara si toate vazute aici. Te duci acolo, intri in sala si vezi tot felul de oameni fara inhibitii, imbracati cum ii taie capul si neholbandu-se la ala de langa el pt ca are vreo 12 culori in cap si vreo 20 de cercei pe fata. Nu, ei se holbeaza la scena, ca de aia au venit. Vii aici, vezi hoarda de fete "gothice" cu fuste lungi si bocanci si paru' cat mai NEGRU FRATE, cu unghiile prinse-n usi si creionul de ochi curgandu-le pana-n calcaie si confunzi pe una cu cealalta. Si nu, nu am boala pe genul ala de imbracaminte, imi PLACE, dar...chiar totul trebuie sa fie clonat? Sa te duci la concert Apocalyptica si sa auzi un ungur strigand "SEPULTURAAAAA"???

Aha...trebe sa sau reset la lume ca s-a cam blocat.

8.11.07

Note


Listen to me...

I am sick of being added by obscure bands. I am tired of being dreamt of by obscure people. I'm sick of being noticed and desired by obscure minds. I am sick of it already! I am tired of walking on the street being scared of being humiliated by people who are definitely not even at 20% of my worth. I am tired of people being obstacles, stinky dead obstacles and drainers of air.

I have been dreamt of by people that have nothing to do with me. Don't get me wrong, it's not that you are worthless, it's just that I am sick of it. Don't dream of me anymore. Remember I have never dreamt of you and I only think of you when I open my VF/myspace/hi5/yahoo360 you name it.

I DON'T CARE IF I OFFEND ANYONE. The truth sucks doesn't it? And if you'll push yourself away because of my words it means you're as hypocrite as the "Does this make me look fat?? SAY NO SAY NO" girls. What do you want me to say, that I am flattered? I am NOT FLATTERED! I don't give a shit if you think of me, the thing is that I DON'T. I only think of myself, is that painful?

And officially I have stopped begging you, looking for you and asking you. I am tired of you. Yes, I CARE, SO WHAT? AND YES, YOU CARE, I KNOW YOU DO, YOU MELT WHEN I CRIED. SO WHAT? Facts, nen, not this shit. I'm not in VIII class anymore. I am not a child looking for a platonic friendship. I have enough platonic friendships with my idols who most of them are DEAD.

Fuck off, don't comment this.

6.11.07

Absurd.


E absurd sa crezi ca desi asa ti s-a spus dintotdeauna, cerul e deasupra. E absurd sa te raportezi la el. De ce sa o faci cand iti dai seama ca e jos, aproape de lava din univers, aproape de norii de dupa necunoscut. E mai jos decat ce poate omul sa distinga. Ce e sus e doar iluzia.

Te amuza ca in fiecare zi iti fumezi viata si visele, ca pe tigarile mentolate si fara aroma. Crezi ca te-ai imbatat cu ele din primul pahar. Nu e asa, copilas. Si cum e absurd absurdul, e atat de simplu sa vezi ca de fapt parerea ta nu exista. Ca tu esti primul pahar de bere al unui gigant, ca nici macar nu te-a savurat si deja te-a terminat.

E absurd sa te gandesti ca poti fi o creatie speciala. E deja atat de dureros, fiecare pas pe care-l faci iti aminteste de rana din talpa, din mintea ta care nu mai inceteaza sa sangereze. Ai visat? Ai visat ca zbori? Noi toti am visat…si cu ce te face asta special? Daca ai fi visat ca incetezi…daca ai fi visat ca visezi ca incetezi…sau sa incetezi sa mai visezi ca ai visat…sau paradoxul cel mai simplu. Sa nu visezi. Lasa-le pentru initiati.

E absurd sa te daruiesti. E absurd sa judeci ca esti judecat, plimbat prin toate colturile inexistentei, rasturnat pe toate partile patului tau imaginar, pe toate partile prapastiei din care ai venit si spre care te indrepti cu atata patos. E absurd sa-ti fie jena, crezand ca ei sunt perfecti. Ei sunt perfecti, dar tu nu trebuie sa stii asta. Ei nu mor niciodata, dar tu nu trebuie s-o stii. In ei nu creste moartea ca un copac lasat pe creasta muntelui de foc, in ei moartea deja se vede prin piele. Se descompun in aberatii si cuvinte. Invata pe ceilalti sa se descompuna in…absurd.

E si mai absurd sa crezi ca exista cineva care te invata. Te inveti singur sa mori. Crezi ca lumea e doar pentru morti? Ei sunt stelele cazute si admirate, in final iubite pentru ca nu mai sunt…dar inca lumineaza. Of, mortii…mortii nu mai au moarte. Vrei sa fii nemuritor…cum iti mai poti trai viata daca stii ca moartea nu mai vine? E absurd sa te gandesti la asta…oricum problema nu se pune.

Totul renaste azi. Azi e ziua vietii de dupa viata. Azi nu trebuie sa crezi. Azi uite-te. Ai tot viitorul inainte, iar trecutul te lasa sa respiri. Viata ti se intinde si te uita. Moartea nu exista. Absurdul se transforma in imposibil…iar din imposibil s-a nascut posibilul. Din viata s-a nascut moartea. Viata e imposibila. O poti crea tu? Crezi ca ai creat-o singur? Crezi ca doar tu esti responsabil?
Crezi ca ai aflat secretul creatiei? Si cand speram ca sunt unul din acei invatati care mai pot lua o pauza. Si cand credeam ca am lasat totul pe seama ta…si cand de fapt eu tot asteptam momentul recunostintei, iar tu iti scuturai parul plin de stele. Erai prea sus ca sa ma vezi, ca sa ma intelegi…ca sa ma judeci. Erai acolo undeva, plimbandu-te pe unde am fost si eu, plin de viata ta imensa…
Dar te ador. Te ador cum n-am crezut. Te ador, esti credinta mea, visul meu, existenta mea. Esti egoismul meu, si daruirea, si moartea si viata, si marea mea, si inaltimea, si abisul, si teama si muzica, si razvratirea si mai presus de toate, esti al meu. Esti cutitul meu, cu care am taiat painea si vinul, si apa si aerul si carnea. Esti blasfemia cerurilor, esti sfantul iadului…meu. Esti genocidul si nasterea si procrearea, si tatal, si mama, si fiul, si fratele…meu. Esti inspiratia si sinuciderea…mea. Al meu. Pentru mine esti al meu. Si dupa ani si milenii, si alte universuri, tu renasti iar eu mor. Si e absurd sa crezi ca nu e asa.

Tu ai raspunsul absolut. Ai adevarul suprem. Ai dragostea parentala. Tu poti sa ma inveti sa fiu. Tu poti sa ma inveti sa nu fiu. Si de ce sa nu o faci cand poti?

Inchide ochii lumii de aici…cat mai poti…inchide-i si deschide-i spre mine…spre viata si moartea si nenorocirea…mea. Esti eu. Esti pacatul meu.

Si e imposibil sa crezi ca se poate sa spun adevarul. Aici. Acum. De fata cu ei. De fata cu ele. De fata cu tine. In fata ta si a mea si a…mea. Si te cauta teama si painea si vinul. Te cauta sangele si apa. Te cauta fericirea si omenirea. Te cauta zeii si diavolii. Te-au cautat prin mine. Noaptea…cand ochii iti sunt deschisi. Cand capul te durea si beai paharul cu bere…al gigantului…si te inunda…cand ochii iti sunt deschisi…si mari…si plini de foc…si de intuneric…te cautau prin carnea mea. Te simteau prin mine. Te simteau cum te transformai in mine. Cum puteai sa tradezi…si nu te-au tinut picioarele…cum ai cazut in mine…in mormant. Cum ai strigat si te-au auzit padurile. Si ai crezut. Si crezi. De ce? Ma intreb. Te intreb.

E absurd sa crezi ca totul s-a terminat. E absurd sa spui ca esti peste toti. E absurd sa crezi ce ti-am spus…si ce-ti voi spune…si ce nu ti-am spus vreodata…

22.10.07

Una altra vegada...mes o menys.


Cada cop em trobo mes lliure...lliure perque soc els teus ulls...deixa'm anar dins dels morts. Deixa'm anar entre els records de la teva vergonya. Deixa'm, no m'esperis, no em preguntis mes...i estava morta de ganes de coneixer-te. Perque? Per parlar amb el teu cor...? Per fer un estrany revolt davant la meva sorpresa...? Vull fer-te entendre que no soc mes lliure, que no em trobo mes be, que no vull ser la teva puta vida.
I tu t'en vas com els llavis de sang, t'en vas com els ulls de tenebra, de foscor, de plena tendressa. Com anar als llampecs, la llum dels morts...i caure dins de la teva lapida.

20.10.07

Not.

I don't want to write anything at the moment.