22.12.07

Timp


E timpul sa facem ceva cu timiditatea excesiva a unei minti bolnave. Mintea diabolica de obicei ne transmite o pace interioara asemanatoare cu cea a mortii. Oare e vreo legatura stransa intre cele doua?
Intre timp ne luam toti de mana, cu tot cu personalitatile aferente si cu cei zece ce vegeteaza in mintea noastra si abolim teama. Ne e intotdeauna greu sa fim obiectivi cand e vorba de o asemenea teroare. Ce chin mai mare poate fi decat cel al unei minti ce vrea, dar nu poate...? Mainile tremura si ating usor sufletul adorat, iar apoi se retrag repede in pantaloni... Buzele se intredeschid usor pentru a primi sarutul viciului, iar apoi se inclesteaza pe degete.
De ce e un pacat asa mare sa nu rezisti tentatiei? Cand e vorba de ura, atunci de ce nimeni nu judeca si nu taie capetele? Imi place asa de mult sa vad cum vrea si nu poate, dar oboseala deja ma tulbura. Deja ma asez si inchid ochii si refuz cu o nonsalanta prefacuta, in timp ce pumnii nu mai pot sa se relaxeze.
E timp pentru toate. Cum a fost timpul sa ma bucur, acum e timpul sa mor. Si ce mi-as fi dorit sa imi faca asta dupa vacanta... Dar a considerat ca e pacat sa nu ma lase intr-o teroare cu care trebuia sa ma obisnuiesc deja. Si desi e a mia oara, parca e prima.
Timiditatea e pentru nebuni, iar eu iubesc nebunii...prea mult.

No comments: