4.1.08

Sarbatori "de gheata" [cu ironia si metaforele de rigoare]


Sarbatorile au venit si au trecut, ca o zi obisnuita. Sau mai degraba ca o goana acerba pentru cadouri. Strazile erau pline de oameni care mai de care mai preocupati de reduceri sau de noile aparitii in materie de telefoane mobile si calculatoare. Brazii erau taiati ca niste ostatici falnici si paralizati. Apoi erau adusi in case si decorati si, desi teama lor de moarte nu putea fi auzita, ramaneau nemiscati in fata ei.

Speram ca macar anul acesta, spiritul Craciunului sa revina cumva, ca printr-un miracol uitat. E amuzant ca inca mai sper, desi a trecut. Oamenii nu au fost mai toleranti, mai optimisti si nu au ezitat sa-si scoata armele in fata celorlalti, autoproclamandu-se credinciosi. Putini le-au facut viata mai usoara celor saraci, majoritatea si-au etalat bogatiile in continuare. Brazii impodobiti “modern” au luat locul fascinatiei cu care copiii impodobeau odinioara bradul, cautand globurile cele mai colorate, iar cei mari cautandu-le pe cele ce le amintesc de copilarie.

Televizorul prezenta stiri despre numeroasele cazuri de indigestie si despre petrecerile “mondene” ale “vedetelor” autohtone. Ma intreb oare daca mai invata ceva copiii despre magia Craciunului. Nu tin minte sa fi vazut vreo rubrica in care sa se prezinte adevaratul simbol al acestei sarbatori, iar daca au fost, au avut o audienta infima. De ce? Pentru ca lumea e educata de senzational. Indigestia unei vedete pline de “succes” este mult mai plina de magie acum. Banii aruncati pe telefoane mobile pentru copiii de 12 ani primeaza.

Unii oameni au pastrat traditia si spiritul si aceia sunt, de fapt, cei fericiti. Sentimentul ca au daruit ceva unui copil sarac si veselia din ochii lui nu s-ar putea compara.

Mesele copioase, numeroasele razboaie cu colesterolul, goana dupa cadouri moderne, vacantele la hoteluri de 5 stele, cam aceasta a fost imaginea Craciunului in ultimii ani. Incepi sa crezi ca oamenii cauta orice motiv sa renunte la curele de slabire sau la principii si sa manance cat mai mult.

Orasul devenit un camp de lupta, petardele invadand pana si visele, capul intors ca un titirez pentru a evita orice pericol…

Se apropie Revelionul si toata lumea stie ca marea preocupare sunt hainele de gala. Caci un Revelion petrecut in blugi sau in haine confortabile nu este la fel de stralucitor ca unul in pantofi care strang si in rochii incomode. Si nu spun ca hainele sa nu conteze…desi ar fi poate mai interesant daca nu ar fi un element crucial.

Sarbatorile in ultima vreme au devenit un paradox. Pe de o parte, sentimental caldurii si al magiei inca mai exista, colindele si luminile inca mai dezgheata sufletele speriate de social, dar pe de alta parte se inspira o teama generala, o frica de isteria petardelor, a noptii mult mai lungi decat de obicei.

Parfumul cozonacului abia scos din cuptor, al crengilor de brad sunt cele ce trebuie sa dea culoare si aroma acestei perioade a anului, preferata copiilor si in general, cea mai asteptata sarbatoare. Inca mai exista speranta ca prozaicul nu va mai domina pana si cateva zile ce inainte erau ca rupte din basm. Oricat pesimism si oricata tristete doarme in ochii si sufletul fiecaruia, trebuie sa ne unim, macar acum, sa ajutam pe toti sa-si ridice privirea si sa zambeasca.

Inca mai exista speranta ca totusi cei mici vor invata ce inseamna de fapt cele cateva zile de Craciun si vor aprecia altfel cadourile primite. Si pentru asta sa ne gandim la tot ce putem noi face, chiar si prin cateva cuvinte, ca sa renastem spiritul Craciunului.

Am vazut ca si anul asta s-au difuzat filme, unele amuzante, altele realistice, despre Craciun si Mos Craciun. Am vazut recent un film in care o familie s-a hotarat sa-si petreaca Sarbatorile undeva intr-o insula exotica si intr-o “expeditie”, s-au ratacit. Au reusit totusi sa se bucure si sa-si ofere cadouri improvizate, pe care copilul modern le-ar considera ridicole. M-a pus pe ganduri. Mi-a placut. Desi nu vedeai zapada, iar personajele stateau la arsita soarelui, avea mai mult spirit de Sarbatori decat cel dintr-un oras plin de zapada si de petarde.

La multi ani, sa speram ca urmatorul Craciun sa fie mai “tolerant”.

1 comment:

Onishka said...

E atat de trist ca ai dreptate