2.2.08

Follow...Sorrow.


Nu vreau sa se mai termine vreodata... E acelasi razboi inuman si pasnic... Simt cum iese din mine fumul secular al unei tigari stinse de vreme. Am visat, am lasat si din nou am ales sa ma inchid in tine.

De cand a devenit atat de sadic sa-ti recite versuri ce de fapt sunt pentru EA? Ti le recita in gand si tu le auzi mai apoi, cautand printre foile ingalbenite ale memoriei, cuvintele moarte scapa de sub controlul ipocrit. Si tu simti ca parca sunt pentru tine, speri pana cand incepe sa te doara carnea ca-s de fapt inchinate tie. Dar o voce tacuta iti aduce aminte ca El se gandeste la ea de fapt.

O minciuna inutila. O asteptare de foc si de gheata. Si incerci sa-l sfatuiesti, sa-l arunci in bratele ei, desi inima ti se rupe.

Si in tacere planuiesti o crima perfecta...si un sfarsit "fericit"...

Chiar daca acum n-o simti, prefa-te, te rog...
The Sea of Sorrow...The Road I Follow...

1 comment:

Violet said...

:| so much pain in such a small person...