Man VS Ape

Ma uitam azi la o reluare a emisiunii "Nasul" in care erau invitati George Pruteanu, Adrian Copilu' Minune si Guta [nush numele lui mic]. Am spus sa am un oarecare respect disimulat si sa le scriu numele cu litera mare, desi...

Pruteanu, om de mare cultura, care trebuia sa-mi fie profesor la anul si pe care il cunosteam personal. Ceilalti doi, oamenii imbracati in urangutani, scapati de la Gradina Zoologica acum cativa ani. Intotdeauna cand a fost scapat un animal de la Zoo, a facut ravagii sau a fost omorat. Pe astia de ce nu-i gazati?

Desi am vazut emisiunea de mai multe ori, azi am observat diferentele intr-un mod si mai tragi-comic...diferentele fizice. Aia doi zici ca sunt caricaturi. Iar Pruteanu le spunea pe fata parerea lui despre infectia asta numita "manele". Nu de putine ori am auzit expresia "sunteti prea dur cu ei".

Dur...? Dur? DUR?! Cum DRACU' era dur cand maimutele astea umblatoare injura in dreapta si-n stanga pe toata lumea? Cand ei merg prin parc sau in metrou cu casetofonul dat la MAXIM si razand de ceilalti, cand distrug reputatia celorlalti in tot Vestul, SI EL ERA DUR?! Cand sta omul linistit pe banca si trece un grup de retardati din astia, mancand seminte si INJURA? Cand de milioane de ori merg pe strada si ARUNCA CU PIETRE dupa mine, ziua in amiaza mare, in PIATA DOROBANTI, pentru ca port pantaloni de piele??!? Au aruncat cu PIETRE in mine, stateam in statia de autobuz cand aud o bubuitura in spate, ca dupa cateva secunde sa simt cum o piatra cam cat un ou m-a atins pe umar si mi-a lasat vanatai. Apoi urlete: "satanisto! mori in pizda ma-tii".

Si indrazniti sa spuneti ca Pruteanu era DUR cand a spus ca manelele sunt un "mucegai" al painii pe care o mananca romanii. Tot EL e dur. Daca spui ca tiganii au distrus societatea PENTRU CA GUVERNUL nu face NIMIC ca sa-i educe, sau macar sa-i tina in frau, ESTI RASIST.

Ura fata de o subcultura, nu e si asta rasism? Rasism nu se refera numai la rasa, se refera la o ura fata de orice, in necunostinta de cauza. Eu NU urasc toti tiganii, sunt unii care n-au nimic in comun cu rasa lor, NU urasc pe toti ascultatorii de manele [sunt unii care au mintea mai deschisa decat multi "rockeri"], dar NU SUPORT discriminarea de genul asta.

"Domnule Pruteanu, sunteti cam dur..."

Mi s-a urcat sangele la cap. Si nu-i nimic ce am patit eu, altii au patit si mai urat, dar...tot noi suntem duri cu ei, saracii.


Alfrey: Which is why I personally believe you can never always be happy. Happiness is something that's very brief, but feels SO damn good. The rest, that may seem like happiness, is just a great deal of satisfaction.

Vorbeam cu un amic de pe Vampirefreaks si mi-am dat seama ca nu putea avea mai multa dreptate. IF YOU READ THIS, I SAY YOU'RE DAMN RIGHT. =] Toata lumea vorbeste in toate partile despre fericire, darul suprem, eterna scaldare in absolut. Fericire in cuplu, fericire adevarata. "Esti fericita cu el/ea?". "Esti fericit?". Dupa ce amicul meu mi-a scris asta, am stat sa ma gandesc. Ma, asa e. Sa zicem ca te intalnesti cu persoana pe care o iubesti. 30 de ani te gandesti la asta, apoi cand deja esti cu el/ea, devine o stare de ataraxie, oricat ai incerca sa spui ca nu-i asa. Dar acele 10 secunde in care simti ca lumea e a ta ca esti acolo, alea-s fericirea.

Si fericirea poate aparea si din cele mai mici lucruri. Senzatia aia de implinire, care dureaza foarte putin, asta e tot ce conteaza. Pana la urma, nu exista o zi in care esti complet fericit...sa mai vorbim de eternitate...? Si daca am fi vesnic fericiti, unde ar mai fi dorinta de fericire...? Daca as avea imediat tot ce vreau, n-ar mai conta atat de mult. Azi de exemplu am fost fericita, m-am simtit bine, desi apoi a trecut si m-am reintors la alte lucruri, acele cateva secunde mi-au luminat ziua. Ala e momentul cel mai frumos, si tot ce-i frumos dureaza putin, dar dureaza. Si asta te face sa vrei sa traiesti.

Asta simt eu. Daca simti contrariul, asta e.



I have vandalized my past and removed all that used to be sacred, turning it into profane, obscene and deliberate. It was a strange moment, reluctant I was, I'd say, more perceptive and receptive. My mind has been educated in two major languages: Romanian and English. My soul, though, has no language. It speaks in feelings. And feelings must be eradicated.

I drew over the paintings of what was once empowering. Then I laughed and defied all that was mine. Loneliness is not a tragedy, it is a choice. Being heartsick, lovesick, homesick, these are all choices. Mind eating tragedies, now...open the doors of your world. Open your hatred, your love, the dementia and the sweat, the bullets that kill with words...

I always needed purification. Why does purification require so much effort...? Evilness is so much easier, so why not work harder? I often dream of being involved in controlling the world. I would vandalize these egomaniac principles, this lack of talent promoted in the media, the superficiality taught to kids. I already vandalize them.

I don't hate the world. I want to control it. Change and renew it. To get it reborn, resurrected, respawned, reassured. Mmmmmmmm, how tragic.

Just another of my dreams of becoming world dominating. Never mind. =]


Cartile De Capatai Ale Omenirii

Cautam versurile de la Type 0 Negative - "Christian Woman" cand dau peste un ad de la Google care zicea asa: "Free ebook on handling sexuality in a way that pleases God."

Nu cred ca mai are rost sa adaug ceva, doar ca...astia zic ca e free, dar pe pariu ca nu e si asta te pune putin pe ganduri. Astia ajung sa vanda asemenea gunoaie "credinciosilor" care [pardon] vor sa se fute in asemenea mod in care sa fie fara pacate. Va spun eu o chestie: daca pretindeti ca tineti post si cumparati carnati, snitzele, prajituri sau sucuri DE POST, asta nu inseamna ca tineti post cu adevarat. Asta inseamna ca sunteti niste ipocriti fraieri care se prefac ca tin post, pacalindu-L si pe Dumnezeu [asta e metafora, stii], dar si pe voi insiva pentru ca aveti impresia ca asa va mantuiti de pacate.

Mai bine decat sa va luati oua si coca cola de post, abtineti-va de la lucrurile care va fac voua placere cel mai tare, sau de la ura si prejudecati si tampeniile voastre si mancati carne, fratilor, ala e mai degraba post. Auzi, carnati de post. E ca si cum ai spune "I have a gun and I'm not afraid to use it...but it's with water". Asa, si daca tot faceti tot felul de surogate [e corect?] pentru mancarurile "pacatoase", ati ajuns acum si la ce spuneam eu la misto pana acum cateva minute: "orgasm de post".

Dupa cum vad in titlul acelui ad, se pare ca si asta s-a inventat. Lume de carton, care mananca mancare de carton si face copiii prin orgasme de post.

I rest my case.


I Must Confess...

...That I'm proud of each and every body modification that I have made. Each one was done in a special moment that I will never deny or want to replace. It's such a shame to regret, you know... What will you do if you waste your life regretting and recreating the past...? I know that each thing I've done seemed the rightest or even if I knew if it was wrong, it was my choice. I don't regret anything, maybe starting to smoke, but not even that. I don't regret moments spent crying, cursing, laughing or dreaming. I don't regret falling in love, letting go, coming back, getting wasted, or skipping class.

I'm dead bored and I feel at peace. I am not angry, I am not happy, not unhappy, just at peace... Everything that happened was to teach me something, and if I didn't learn it's my mistake. I don't regret insulting someone I insulted, or saying I Love You, or having dirty thoughts with a married man. I want to paint my future, to write my past, to satisfy my desires. And I shall.

The only things I am sorry about are hurting people I care about. But hurting is better than lying. That is my philosophy. I could have had a double life, but would it have been worth...?

"That kind of love was the killing kind."


"Everything's Possible Tonight"

Title by Aievea's song. Fit for the theme I ramble about. Two nights ago I was asked by my mother to join her to a cocktail in a fancy club of my area, called KRISTAL GLAM CLUB. Now, what I'm about to say is not that I went there, but what I felt. The club looked very good. The lights as well, very creative. You know, I am not part of the high life, but I go to high life parties because I am one of the bosses from the shadows. ;)

I enjoy good places, but I cannot enjoy people I have nothing in common with. "You ask 'why?' I ask 'why bother'?" [Mickey Knox, Natural Born Killers] I don't go in these places not only because I hate mainstream, but because the vibe doesn't tickle my hearing. It scratches it.

I tried. Various times. I always give a chance, now, I try to be opened to suggestions. I can try anything as long as it is not so much mentally rotting that it makes me sick. This didn't make me sick. It was ok, but not for more than 20 minutes. People were too busy with how others dressed rather than dancing like crazy and some tried to dance, but were barely moving.

You guys either move like idiots with sticks in their asses or like whores in heat. Ahh, I'm tired of extremes... All a world of superficiality. Locked and loaded...

Masses make a good pile of rotting corpses. A lot of methane gas. Anyway I met a good picture with NEO that night.


"Lyf Sux", they said

Hello. My name is not important. I am here to discuss about you, my friend of "misery". You are alive. You are unique. And always misunderstood. You hate yourself. You like to contemplate nothingness and breed this state of disappointment. You say you don't like to be labeled, bullied and you hate your parents. You hate them because they didn't let you buy yourself a cell phone. You're bisexual and you just turned 13. You're emancipated. Disrespect is your way of telling the world to kiss your ass.

I hear you often saying that life sucks. What does life suck exactly? Life is a person? Besides, sucking isn't at all bad. You can suck a lollipop, a good Vitamin C pill, a dick ha ha ha. You do the world a favor by being alive. You do me a favor for talking to me, because usually you're locked in your thoughts, holding the tips of your feet together, like a retarded child. You look upset at the people coming and going. You never smile, smiling isn't cool. You tell yourself to be how you are, although there are often moments when you feel like laughing until your belly hurts.

Let me tell you a SECRET. You don't do a favor to anyone by being alive. If your life is so terrible, why not instead of whining all day long, why don't you kill yourself? You will be remembered. Then it will be for sure that you meant what you said. "Of all that is written, I love only what one has written with his own blood", Nietzsche said. I agree.

Why exactly do you despise your parents? Because it's a TREND. Why do you say your life is terrible and you're depressed? Because it's a TREND. Otherwise someone would get you to have some counselling. You idiot, depression is a serious condition. Suicidal thoughts are a serious condition. Being bisexual comes when you have been with enough people to realize that you like both sexes. You can't be bisexual if you never kissed or had a person the same sex. You can't hate your parents unless they abuse you, either mentally or physically.

How come terminally sick people enjoy life more than most humans do? Because they LIVE. They are grateful for each second of their existence. You should bow to your knees for being alive. Life is the miracle. Instead of shouting to the world that life sucks, go to a damn psychologist [if it is indeed a serious condition, otherwise I'd recommend a psychiatrist]. Or just go kill yourself, end this terrible and disgusting life that you bash and hate, do it in the name of the trend that you say you hate.

You hate trends? Then why are you all suddenly bisexual, life sucks-ers, pathetic idiots who have nothing else in life to do than whine about crap?

Enjoy the little things in life, enjoy meeting your friends, eating your favorite food, falling in love [eh beh no comment], enjoy your life. If not, there is always the other side of the coin.


"Only Love Can Kill The Demon"

"De ce a fost "Natural Born Killers" unul din filmele mele preferate inca din copilarie? Pentru ca nu de putine ori obsesiile mele au fost considerate copilarii. Dar cand, dupa copilarie si adolescenta, cand hormonii iti dau informatii poate gresite, obsesiile raman, atunci de ce mi le ignorati? Eu vorbesc serios cand spun mereu ca as vrea sa fiu criminal in serie. Am in cap deja intregul scenariu al unei carti pe care urmeaza sa o scriu, poate doar acolo o sa-mi traiesc visul...

Singurul motiv pentru care n-am facut-o pana acum e ca as intra la inchisoare si n-as mai putea s-o fac din cauza nenorocitilor de care oricum vreau sa-mi scap lumea. Se va gasi mereu un criminalist destul de dement sa ma gaseasca. In plus, imi lipseste jumatatea. Am gasit-o, dar ii e teama de mine. Mi-a si spus sa nu-l omor odata, cand mergeam de mana pe strada. De ce ar spune asta...? Daca n-ar simti ca intr-adevar am deseori instinctul asta. Atatia oameni omoara in fiecare zi, stand la birourile lor lustruite si manevrand lumea de pe un scaun, in lasitatea lor nici macar nu pot sa-si priveasca victimele in ochi.

Eu nu vreau sa mor, imi ador viata, simt nevoia obsesiva sa-mi simt trupul, sa simt pamantul dedesubtul talpilor. Eu vreau doar sa-i extermin pe altii. Sa le decid viata si moartea, sa-i cunosc si sa ii omor pe fiecare dupa viciul lor. N-ar fi mare diversitate, caci majoritatea urangutanilor au cam aceleasi vicii cretine, dar as face fiecare crima o opera de arta.

De ce atata ura? Nu e ura, e indiferenta... Ura e o forma de iubire, iar eu nu va iubesc. Ura e o forma de sentiment, chiar de-i negativ, e cealalta fata a monedei, e tot o parte a monedei, iar voi nu meritati asta. Voi meritati indiferenta, nepasarea ca muriti. Cum se face ca zilnic omorati animale, copaci, flori pe care le puneti in mainile voastre mizerabile si numiti asta dovada de iubire? Voi vindeti cadavre, vindeti moarte si va proclamati inocenti. Vezi, de aia nu-mi place mie sa cumpar flori. A omori o fiinta ca s-o mananci, aia-i alta poveste...aia e supravietuire. Supravietuirea e un rau necesar.

Eh bine, acum va fi randul meu sa va tai si sa va dau cadou iubitilor vostri. Ca pe niste flori. Sa vedeti si voi cat de frumos e sa primesti o dovada de iubire. O numiti crima? De ce...? Pentru ca tot voi ati inventat cuvintele si nu va place sa recunoasteti ca a omori o floare tot crima e. Sau un animal pentru blana. Sa va omoram si noi si sa va luam pielea, de ce nu? Si daca tot ati facut-o, s-o facem si noi PE VIU. De ce sa irosim morfina sau gloante ca sa nu mai simtiti durerea? De ce sa fiti voi mereu porcii multumiti ai societatii, care taie si spanzura si judeca pe cei educati?

NU MAI CUMPARATI FLORI, NENOROCITILOR! Sa le priviti cum mor in fiecare zi in casele voastre infecte, in timp ce deja ati uitat ca le aveti acolo si treceti la alte crime. VOI nu stiti ce e viata. Nu-mi pasa deloc de voi, sunteti buni de aruncat la gunoi, sunteti erorile naturii si de aia degenerati si lumea, ca putreziciunea care mananca tot marul sanatos.

-De ce zambesti la mine? Ma placi...
-Nu...mi-am imaginat cum ti-ar sta capul infipt intr-un gard in fata casei mele.

Sunteti oameni, aveti idealuri, dar traiti pentru niste hartii desenate. Sunteti mai prejos decat un cacat. Toata mancarea de sute de mii de euro si bauturile scumpe tot cacat ajung, sau il impaiati si-l puneti in vitrine?

Mi s-a luat de voi. Iar daca e ceva ce ma poate imuniza, ceva ce-mi poate transforma indiferenta fata de viata voastra in ura [constructiva], atunci "only love can kill the demon". Dar asta nu am, asa ca pregatiti-va mormintele."

Asa a grait Benjamin Worth, the new alter ego.


Homo Novus

Novus homo (or: homo novus, Latin for "new man"; plural novi homines) was the term in ancient Rome for a man who was the first in his family to serve in the Roman Senate or, more specifically, to be elected as consul. [source: http://en.wikipedia.org/wiki/Novus_homo]
Azi am starea in care va domin pe toti. In general eu domin pe toti, dar acum, mai presus de toate, va voi apleca toate capetele. Cu cat cei din jurul meu imi complica existenta, cu atat devin mai greu de dat jos. Cu cat EU insami imi complic viata cu aberatii de care nu pot sa scap, cu atat devin mai a dracului. Cum se intampla oare?

Pentru ca acum nu exista vreo lege care sa ma poata opri sa detest complicatiile. Pentru ca nu exista o lege care spune "A nu se asculta Scheissway to Hell de Dead atunci cand i se pune pata". Pentru ca in momente ca astea nu ma baga nimeni la inchisoare, ci bag eu inchisoarea in inchisoare! Si am chef sa fac repetitii enervante.

Am caderi nervoase zilnice din cauza complicatiilor astora de care-ti vorbesc. Am caderi nervoase cand vad cupluri pe strada nu din cauza geloziei, ci din cauza scarbei. Mi-e scarba de majoritatea cuplurilor de pe strada. Mai vad rareori cupluri misto si pe alea sunt geloasa, pentru ca la asta aspir si tocmai am dat cu piciorul la o sansa, ca sa zic asa. Da, ma, gelozia e o chestie umana, degeaba zici ca nu esti gelos.

Si cu toate astea, lumea e a mea. De aceea e atat de aiurita, pentru ca imi place s-o vad pana unde ajunge cu autodistrugerea. Si de aia mi s-a pus pata pe Putin, pentru ca el ca om reprezinta puterea din umbra.

Si cum tot ce am creat a luat-o razna, un spital de nebuni pentru 3 sferturi din Pamant e cam greu de realizat. Adica, lumea a degenerat, ca o tumora. Eu sunt printre cei mai liberi oameni de pe-aici. Imi exprim sentimentele. Mi-a si spus asta...atunci de ce naiba le complica? Bine, sunt libera, si unde-i libertatea? Astepti atat sa le declar, le declar si apoi imi tai macaroana.

Ca bine zic...cand cineva mi-a facut rau, a patit-o. Dar nu de la mine, ci de la soarta. Eu lovesc cu cea mai urata arma. Eu nu ma razbun, ma razbuna altceva pe mine. Si atunci daca e trist fara mine, dar cu mine nu se poate, fa imposibilul. Am chef sa-mi arati ca merita. Am chef sa vad ca nu e degeaba. Degeaba, pai capat experienta. Nu mai vreau experienta, vreau faptele.. E public, era demult public, nu mai am ce ascunde.

Sentimente...mai da-le dracului. Ce naiba faci cu ele singur? Le canti. Azi lumea e a mea, dar deja e maine si nu mai am chef.

Asa a vorbit ego-ul meu ala al naibii.


The Haunting, "La Naiba"

.Kid.: da....adica....nu stiu.... ma bantuie un gand.
Dead: care?
.Kid.: oricum cre ca te-ai prins care...nu?
Dead: a murit inseamna nu?
Dead: sa nu te duci.
.Kid.: nu. cine a murit?
Dead: gandul
Dead: de te bantuie
.Kid.: nu...tocmai...e FOARTE viu... si de asta ma sperie....e prea viu...
Dead: atunci cum bantuie?
.Kid.: asa viu...
Dead: e jumi juma


Cacat General Pt. II

Voi tine sa trimit un mesaj tuturor vedetelor de duzina de pe site-uri gen VF, myspace, hi5 , blogspot etcetera. Ca sa se inteleaga ca azi nu ma iau de vedetele de duzina din showbrizbriz.

Nu de putine ori mi-a fost "mirarea" ca, atunci cand m-am gandit sa trimit un comentariu de apreciere, sau de observare a unui lucru in mod ne/placut, sa nu primesc nici un raspuns, nici macar de multumire. Si nu ma refer la formatii gen Metallica sau altele, care primesc 1000 de mesaje in fiecare zi si e chiar IMPOSIBIL sa raspunzi si daca vrei.

Ma refer STRICT la vedetutele astea top/most rated, sau most read sau cum dracu le-o zice. Fiind asa sus in rang, am zis sa vad si eu despre ce e vorba [sunt si eu most rated pe VF dar eu raspund tuturor pentru ca nu-mi formez ego-ul dupa asta]. Trimit de multe ori un comentariu in care-mi exprim un sentiment pozitiv, nu-mi place sa insult pe cineva fara sa-l cunosc, asta doar daca incepe el primul fara motiv. Asta inseamna ca mi-am petrecut niste minute din viata pe nenorocitul ala de profil.

Si cum s-au obisnuit, nu raspund. De ce?! Pentru ca nu primesc 5000 de comentarii pe zi, pentru ca nu sunt cunoscute in toata lumea, pentru ca nu trebuie sa trimiti o scrisoare la un fanclub crezand ca el/ea o s-o citeasca...ci pentru ca lor LI SE CUVINE sa primeasca aprecieri pozitive. Eu rareori fac aprecieri pozitive, pentru ca mie-mi plac putine lucruri in general, iar cand o fac, e pe bune.

Nu astept acelasi lucru, ci macar un multumesc. Asta e dovada de politete. Ma enerveaza la culme ca un compliment de la mine este luat drept "for granted".

Sa va spun eu ce sunteti: niste poze care daca vi s-ar sterge profilul, ati fi uitate in urmatoarele cateva luni. Sunteti false, trei sferturi modificate in photoshop nu pentru un efect interesant, ci pentru ca sa va acoperiti cosurile cu puroi de pe fata, ca n-aveti cum sa fiti perfecte. [Vorbesc la feminin despre VEDETUTE, nu despre fete numai.] Credeti ca daca nu raspundeti, inseamna ca sunteti mai ocupate, mai importante, dar de fapt ce demonstrati e ca n-aveti nici macar cei 4 ani de acasa, ca de 7 nici nu mai vorbesc.

Nu Dau Nume

E o reclama foarte cretina care are o morala pe masura ei. Nu dau nume, te las pe tine sa ghicesti, tocmai pentru ca putea fi la alta marca de iaurt si tot una era, n-am nimic cu marca [desi numele e cretin]. AMUZAMENT: tocmai acuma pe antena 2 vorbesc astia despre iaurt, ce COIncidenta.

Apar imagini, etcetera, iar apoi morala: [mes o menys] Pastreaza gustul dragostei. Mie imi place in mod deosebit iaurtul, dar nu m-am gandit sa-l compar vreodata cu dragostea, pentru aia am alte produse. Asta ar putea avea chiar si un substrat filosofic daca nu mi-ar fi venit in minte o imagine grotesca...

Pai dragostea are gust de lapte acru? Inseamna ca voi recunoasteti pe fata ca dragostea moderna e un lapte acru, fermentat, dar necesar sanatatii mentale, ca daca n-ai iubitul cu Lamborghini-ul la portita, nu ti-e bine.

Ma rog. In principal am inteles morala si nu incercati sa mi-o schimbati, nu de alta, dar ma amuza copios. Dragostea, mai nou, e acra.

E bine macar ca mie-mi place iaurtul. Si daca pui niste dragoste, bei un suc de rosii si niste pere, explodezi de atata iubit.


The Wall [...Of Atrocities]

O zi cu soare, de care mi-era mare dor, un oras imbibat de parfumul tevelor de esapament, in concertul etern al santierelor de pe strazile Capitalei...si inca o declaratie tacuta ca tara noastra ar trebui sa fie intr-un summit continuu. [bine, nu m-ar deranja sa stea Putin aici mereu *blush*].

Eram cu masina si ma uitam pe trotuar. Ce vad...? Un cuplu autohton al [de]generatiei noastre, hai, poate un pic mai mare decat noi, plimbandu-se mandru. Ea - intr-o fusta mini alba, cu ciorapi albi, troponei rosii si o bluza scurta alba. Nu ma deranjeaza fustele mini, desi am purtat asa ceva doar la mare. El - mandru, intr-o pereche de pantaloni de trening si nu mai stiu ce bluza.

Am boala pe moda asta cretina a tipilor imbracati in trening la ocazii [mai mult sau mai putin] speciale. De ce toti trebuie sa aiba mutra aia de urangutani avortati? Treningul e o imbracaminte pentru o anumita ocupatie, sau il porti prin casa, sau daca iesi la jogging, sau daca ai un corp bine facut si esti genul sportiv. Agassi ar arata bine in trening oriunde, pentru ca el cu asta se ocupa, se dedica, el inspira sanatate si sport mult.

Astia merg in trening la intalnire, in club, pe strada, cu cercei din aia patrati cu sticla, cu parul dat cu gel, cu o atitudine de Neanderthal [desi si aia erau mai educati, sincer...], voind sa para eleganti si moderni. Aia doi pe care am avut onoarea absoluta sa-i vad azi erau penibili, nu spun ca un cuplu sa se imbrace la fel, dar macar sa se vada ca au ceva gust. Sunt multe chestii moderne care arata bine. Dar nu pe oameni de astia.

Ce vreti voi sa aratati? Ca sunteti puternici, macho? Poate aveti succes asa acum, dar dupa cum spunea citatul asta: "When you can't do something truly useful, you tend to vent the pent up energy in something useless but available, like snappy dressing." [~Lois McMaster Bujold]...

No comments.

"All in all you're just another brick in the wall".

[*] nu-mi asum nici o responsabilitate pentru poza pe care am pus-o, e facuta in Monte Carlo acum ceva timp.


I Have Driver License

Yes, motherfucker, after 2 years of delaying this moment, I finally had the practical exam for driving and I've been ADMITTED! That means, when the license will be made, I will be able to drive finally!
5:30 AM: I started the day waking up at 5:30 AM and for around 5 minutes I was SURE I had to leave. In fact my leaving was supposed to be at 7:45 AM but I don't know why I had that impression. I begged to stay in bed for 10 more minutes when a light bulb appeared, saying it's 5:30 AM, sissy! =]

8:15 AM - 10:30 AM: It was raining outside, a cold weather, I had to leave home my warm bed and my leather jacket so I would look more normal :-\ and left at 8:15 AM. I had butterflies in my stomach and when I arrived to car school, I smoked a cig and drove until the meeting point. Stress was getting bigger and bigger when I realized I will have to wait for 2 more hours until it will be my turn.

11:20 AM: Ah, it wasn't 2 hours of waiting, it was going to be more, I drove around and my engine stopped out of stupid stress. The policemen came.

11:30 AM: Finally the policeman who was going to examine me told us now he is leaving with the first four cars and we waited...and waited...and waited...

11:45 AM - 13:30 PM: ...Still waiting, I got friends with a girl who I was going to witness at the exam and the sun came up, such a bright day, 7th, my lucky number!

14:00 - The policeman returned. The first examined - big mistakes, I wasn't in the car but I think he passed. Second examined, the friend, some mistakes, I was her witness and my heart was beating like a Black Metal drum solo, admitted. Then it was my turn... I was so fucking scared that the policeman was telling me to BREATHE. He told me to start, I looked behind, eventually left and made me turn left. Left turns are harder than right turns... I did it good. Then he told me to put more speed, because I was driving too slow, how weird of me. Eventually he made me park and then walk backwards, then to park with the front, and told me I acumulated 15 error points. With 21 you fail. SO I MADE IT!!!

14:25-end: Aerobics, meeting the Kid, calming down and soon getting ready to pay the tax for my license and there I'll be, part of the traffic.


Translating the Storm

I am often hungry but whenever I reach the fridge, I remain in awe [an emotion variously combining dread, veneration, and wonder that is inspired by authority or by the sacred or sublime ~ http://www.merriam-webster.com/dictionary/awe] of my lack of mood to eat anything from there.
It brings me a similar scent with this world and those who still dare to populate it. There is this dark atmosphere around me, smoke circles follow me into madness and I realize I am already in the eyesight of the storm. I have seen a show on my beloved Discovery Channel about a Romanian woman who had this huge 74kg tumor and she got operated by a doctor who is said to be the only one who managed to do this kind of operation [if you saw the show, fine, I don't care just don't tell me this same crap "I've seen this show too" because I care less].

They spoke of miracles. There are so many things that should make me be grateful, but so many that make me hateful. What I want isn't to grow green hair and wings. What I want is fucking possible. What I want is beautiful and uplifting and a fuel to my world. I'm like a car without fuel. But I am a car. I exist. I live and enjoy my life, enjoy its ups and downs, its desperation and bliss.

I enjoy the summer nights when the skin can be free and the sun, the forests, the rivers and mountains. I enjoy the daily routine because I have it, others don't even dream to open a PC and talk to friends all over the world. I am the winner and the abandoned. I fought, lost and won and when I failed, I made sure everyone failed with me.

But what I need is this miracle. This miracle that is so unrightfully demanded when it is so possible. Why did I speak of hunger in the beginning? It's same with love. You have so many options around you, to satisfy a nocturnal desire and yet you remain hungry. For honesty. I gave up commodity for insecurity. I am INSANE!

"Your kind can never satisfy my thirst."

Ieri-ul de Azi, Mainele de Poimaine

Azi, adica ieri, ma plimbam cu kid-ul meu [my best friend that is] prin Parcul Tineretului din Capitala [imbogatitilor peste noapte, a tiganilor, a carutelor cu semnul Mercedes lipit, etc]. Urma sa plec acasa si speram sa nu ma prinda ploaia pe drum [si nu m-a prins] si ne gandeam sa mai fumam doua tigari pana sa plec acasa.
Era un peisaj semi-romantic, exceptand muzica de o calitate exceptionala din parcul de distractii si a urangutanilor care iesisera la plimbarea de duminica. Batea putin vantul, norii fugeau catre noi, sa ne sperie putin... Si cum ne plimbam prin peisajul asta mirific, ne gandeam ca macar dupa summit poate orasul asta o sa fie mai "evoluat", apare dintr-un canal sapat in iarba [ :))) ] un domn, cu pielea mai negricioasa, cu privirea stearsa si printre aburi si iese pe brate ca un adevarat Fat Frumos al Capitalei noastre de basm.

De basm zic. Pai cum sa nu fie basm daca lumea inca mai chinuie saracii cai pe strazile pe care in acelasi timp alearga miile de cai putere, in care barbatii inca mai cred ca sunt secsosi daca poarta pantaloni transparenti si chiloti tanga iar fetele-si masoara sex-appeal-ul in randurile de tencuiala de pe fata.

Mai dati ba tencuiala la casele astea care se tot ridica si nu se mai termina, de raman cadavre vii ale arhitecturii!



...A fost odata un set de grile cu intrebari pentru examenul meu la "limbaj jurnalistic". Si cum eroul povestii noastre le strabatea cu capul plecat si mainile in buzunare, ajunge el la o rascruce... Sa isi smulga parul din cap sau sa se dea cu capul de masa? Nu a facut nici pe una, nici pe cealalta, ci s-a amuzat scurt. Ha ha, asta-mi aminteste de cineva amuzant.
Era intrebarea: "Ce limbaj e specific stirilor sportive?"; variante de raspuns:

a. un stil alert, cu exces de metafore, "colorat"
b. formulari obiective, formulate intr-un stil sobru
c. utilizarea de termeni din domeniul tehnicii

Ce l-au impresionat pe eroul nostru nu au fost variantele, si nici intrebarea, ci aia care au spus ca presa sportiva si stirile sportive au un limbaj ori obiectiv si sobru, ori tehnic. CE MA? De cand? Asta ar fi o utopie... De cand formulari deja penibile gen "briliantul", "derby-ul galacticilor", "nush care a avut un meci apocaliptic cu nush ce mirobolanta echipa" ETC sunt sobre si tehnice?

Si mai mult, observam din ce in ce mai mult ca stirile astea suna mai mult a articole din neLIBERTATEA decat a stiri. Deja m-am saturat ca in loc sa aflu ce scor au avut echipele intr-un meci, sau ce s-a mai intamplat prin tenis sau polo de exemplu, sa aflu cu cine s-a mai combinat nush ce briliant. In FIECARE emisiune de stiri sportive, ne bombardeaza cu tone de nestiri despre ce masina au bogatanii aia sau ce inel i-a cumparat Chivu aleia, cine cu cine s-a combinat de parca ar fi stiri dintr-o petrecere si nu din SPORT.

Si nu ma lua cu "daca nu-ti place nu te uita" ca eu sunt inca la facultatea de JURNALISM si daca-mi cereti sa scriu ejaculari precoce din astea n-o sa vedeti. Nu e prost cine cere, e prost cine da, voi, jurnalistii de nestiri ati dat cancanuri din astea la sport si de aia se cer acum atat, daca nu le accentuati asa poate nu erau atat de enervante.

Nimic Special

Desi poza din postul anterior e a unui telefon, tin sa precizez ca nu e al meu, e al unuia pe care nu vreau sa-l mai vad la fata vreodata si avea si telefonul setat in romana. Pe cat tin la limba asta, nu pot suferi telefoanele, calculatoarele, etc, setate in limba romana. Si-acum o sa veniti cu texte gen "pai ce te dai ma mare englezoaica". Gresit. Pur si simplu e o discrepanta, arata aiurea, nu judec pe cineva care are asa, dar nu imi place.

Imi place de presedintele actual al Rusiei. Imi place cum arata. Am auzit din nou ca vin Metallica, daca de data asta nu e pe bune, imi bag picioarele. Atat momentan, n-am chef sa mai scriu mult, mi-e somn si n-am inspiratie la ora asta.

Aaaa, inainte sa dau PUBLICAR UN MISSATGE, mi-a aparut la tv Base vorbind in engleza. Yummy.



DETEST un lucru enorm de mult, mai mult decat multi care detesta acelasi lucru. Si o detest nu pentru ca s-a intamplat o data sau de 3 ori, ci pentru ca nu stiu cum naiba se "nimereste" sa se intample DE FIECARE data, cu aceeasi persoana si in aceleasi circumstante!
Trimit un SMS cuiva de care imi pasa in mod special si astept un raspuns [care in majoritatea cazurilor nu vine, ca deh], las telefonul pe undeva si plec, chiar si pe silent, ca nu sunt genul care sa stea cu bucile lipite pana primesc raspuns. Si ma pot obisnui cu gandul ca nu imi va raspunde, dar ma intorc si vad ca am primit un SMS. Normal ca incepe sa-mi bata inima de ma pune la nivel cu masa, imi tremura mainile si cand il deschid vad un mesaj de la o ALTA persoana cu o intrebare cretina gen "CE MAI FACI?" sau ceva de genul asta. Persoana aia n-are nici o vina, Doamne fereste, dar de draci sterg mesajul, nu-i raspund si poate se gandeste ca cine stie ce nesimtita sunt, si ma mai si enervez.

De ce NAIBA se nimeresc toti sa-mi trimita mesaj cand trimit acelei persoane...E atat de enervant.


Teoria Constipatiei

E o chestie si asta cu sentimentele. De obicei cand totul pare ca va dura, te gandesti ca nimic nu le va schimba, ca nu e nici macar demn de a fi pus in cuvinte. Si totusi atatia au reusit sa le puna in cuvinte, asa cum au putut ele sa le exprime. Nu vorbesc de noii/vechii poeti talentati ai planetei cu izuri de ghena, ci de adevaratii artisti.
Iar daca sentimentele se schimba, celalalt incepe sa creada ca tu de la inceput ai avut in gand sa le schimbi, ca tu ai facut ceva ca sa il faci sa-si piarda speranta, ca tu DIN START ai planuit un final trist. In unele cazuri asa e. Si vorbesc de sentimente, nu de grohaielile astea superficiale cu aere de Valentine's Gay. Dar nu e asa, desi la inceput parea ceva etern, sentimentul poate in/evolua inspre unul de prietenie, cum am spus si in postul anterior. E greu pentru celalalt sa se acomodeze, e greu si pentru mine sa ma acomodez, dar nu a fost planuit.

Nu e o conspiratie, nu e planuit, si am sa spun ca am avut parte si de o despartire conspirata care mi-a picat al dracu' de prost, [ma, imi vine sa scriu constipata]. Aia m-a indepartat complet de persoana respectiva, iar eu nu voiam sa merg atatia km ca sa ma despart de el. Imi pare rau, dar nu. Chit ca asa o fi "mai dur", dar eu nu PLANUIESC din timp o miscare sigura, am amanat, m-am gandit, dar nu am planuit o chestie asa de urata.

Stiu ca pare foarte detasat tot ce am scris, nu e scris cu lacrimi de sange si petale de piele taiata. Dar in toata detasarea asta, plasturii aia unde dracu' sunt?

[*nu e vorba de plasturi literally speaking, AKA, nu ma tai].

E naspa starea de constipare mentala, dar laxative exista si in plan metafizic. Ha ha.

Am incheiat transmisia de pe frontul asta, au explodat toate obuzele, am cazut amandoi in toate capcanele, e timpul pentru un alt razboi...


Am decis sa pun capat relatiei mele de 2 ani si ceva cu un om la care tin si am tinut in mod deosebit. Si desi pana acum ii faceam pe toti sa ma lase ei, de data asta eu am fost cea care-a plecat si ce ma doare e ca am facut-o cu persoana la care am tinut cel mai mult dintre toti. Asta pentru ca incepusem de mult timp sa simt prietenie si nu iubire de ailalta pentru el.. Acum el probabil ca n-o sa inteleaga motivele, de ce nu m-am dus acolo in tara lui sa ma despart de el, desi aia ar fi fost mai crud. Aia ar fi vrut el.

Sunt intr-o stare aiurea, poate pentru ca in sufletul meu e altcineva. Dar asta nu mai conteaza. In momentul asta n-am chef de nimeni, sunt NOT LOOKING, n-am mai fost singura demuuult, si e ciudat, dar nu vreau pe nimeni acum, iar cel pe care l-as vrea e prea ciudat. Asa e cand te pui cu dragostea asta, cum spun si Rammstein:

"Amour Amour
Alle wollen nur dich zähmen
Amour Amour am Ende
Gefangen zwischen deinen Zähnen..."

Sau miile de alte cantece pe tema asta. Oricum ideea e ca te simti ca si cum ai fi intr-un oras in care nu stii limba, dupa vreo 2 ani in care ai fost intr-o tabara cu multa lume si mereu era galagie, te trezesti din cauza linistii, nu intelegi nici un cuvant, toti par ca-ti vor raul, toti par fericiti pe seama ta.

Va trece si asta si nu mai gasesc plasturii aia nenorociti...