19.5.08

Der Übermensch Part II


Din nou rasuna cuvintele profetului din “Also Sprach Zarathustra”, toate fiintele pana acum au creat ceva deasupra conditiei lor; pana si animalele au evoluat, se pare insa ca omul a reusit sa involueze si sa se transforme din nou in animal. Ce este maimuta pentru om? O umilinta dureroasa. Astfel omul va fi acelasi lucru pentru Supraom: o umilinta dureroasa. Zarathustra observa cu manie ca desi omul se supranumeste stapanul tuturor, comportamentul sau il apropie mai mult de neamul primatelor, acestea din urma care au evoluat la randul lor. Omul se mandreste de caracterul sau bufonic, otravindu-si dezvoltarea.


Cuvinte jignitoare? Cu siguranta, marea majoritate se va simti ofensata, un val de reactii graitoare vor anunta conditia irecuperabila a omului modern. Totusi, societatea moderna este mai interesanta, poate, pentru omul contemporan. Repet, omul contemporan. El nu vrea sa-si cunoasca trecutul, istoria, curajul si tacerea, stramosii, cei fara de care el n-ar fi trait. Si poate asa ar fi fost mai bine. Mai putina poluare. Omul e mandru de descoperirile sale, dar nu le cunoaste, e mandru de casa in care locuieste, dar nu stie cum a fost construita, de masina pe care o conduce, dar de se intampla ca alt om sa aiba o masina mai puternica, sufletul lui a fost ranit, orgoliul sau creste.


Omul superior, insa, are alte probleme ce-l framanta. Pentru el, posesia bunurilor efemere este o bucurie la fel de efemera ca si acestea. In timp se prafuieste, trebuie inlocuita, intregita. Bunurile sale sunt de domeniul spiritual, greu de vazut de omul ignorant. In timp ce oamenii s-au luptat si inca se mai lupta in averi, bani sau cutite, Supraomul se va lupta in idei si idealuri. Iar ideile au taisul mai fin, ele au schimbat cursul istoriei.


Ce face omul ignorant atunci cand vede un om superior? Ii atrage atentia. Se va simti ranit in amorul propriu, inferior, frustrat. Simte ca prezenta lui nu extaziaza, ca de obicei, ca nu conteaza acum, ca daca n-ar fi acolo, totul ar fi exact la fel. Isi va etala curajul, ceea ce considera el ca este de calitate, iar de cele mai multe ori va fi ridicol. Supraomul il va observa, dar singurul motiv pentru care il va privi este ca i-a poluat energia. Omul ignorant e ca un miros urat in timpul unei plimbari linistite printr-o padure superba…ca o lovitura enervanta si constanta in timpul unei meditatii…ca un lucru ce te sperie de fiecare data cand atipesti.


Va intrebati cum poate totusi atrage atentia acesta Supraomului? Friedrich Nietzsche a raspuns in acele cuvinte pe care le-a rostit Zarathustra… Cu cat omul superior a atins un nivel mai inalt de autodezvoltare, cu atat reactia opusului sau este mai demna de a fi confundata cu o maimuta. El simte nevoia sa-l batjocoreasca, sa-l insulte, iar lipsa de ignoranta il va deranja. Din nou explica Nietzsche: “Nu-l urasti cata vreme il desconsideri, ci de abia atunci cand il consideri egal ori superior”
[1]. Acesta este raspunsul asteptat de toti. Supraomul nu uraste omul ignorant, ci nu are nevoie de prezenta sa, e mai degraba deranjat din ideile sale de acela, patat de maimutareli, jignit caci rareori mai exista vreun alt Supraom care sa-l apere, ceilalti se vor amuza de “indrazneala” omului-maimuta. Iar el nu vrea sa fie aparat.

[1] © Friedrich Nietzsche – “Dincolo de Bine si de Rau”, pg. 95, editura Humanitas, 2007

No comments: