19.5.08

Der Übermensch Part I


Der Übermensch, sau Supraomul, sau scopul existentei intregii umanitati…sau mai simplu, unul dintre conceptele atribuite lui Friedrich Nietzsche. Conceptul de baza, mai degraba, caci ce este mai important in viata si dezvoltarea omului decat scopul sau cel mai inalt…? Aparent un concept util doar in anii 1883-1885, cand societatea parea lipsita de vreo pata pentru omul modern, Supraomul a fost doar o serie de paragrafe uitate intr-o carte prafuita de filosofie pentru marea masa a societatii.

Dar Zarathustra, poetul, artizanul Divinului, primul care a vazut lupta dintre Bine si Rau, dupa cum spunea si filosoful, el n-a dorit niciodata sa se adreseze maselor. Gloata e intruchiparea primitivului, a instinctului, a desfranarii, a lipsei de gandire proprie. Ea este personificarea omului ignorant, pictura naiva si lipsita de talent a dorintei intrinsece a sa de a se confunda cu Supraomul.


Insa el, Supraomul, nu are nevoie de ceilalti pentru a evolua. El se autoeduca, se autodepaseste, el se raporteaza la el si la ceilalti Supraoameni. Zarathustra a dorit sa invete despre Supraom, caci omul este acea conditie ce trebuie depasita. El se intreaba daca omul a facut vreodata ceva ca sa-si depaseasca aceasta stare inferioara. Oamenii ignoranti, caliti de valtoarea unui extaz neputincios, in nevoia lor de un absolut material, oameni fara de speranta, scriind gresit noile legi ale lumii, sunt oare ei meniti sa se autoeduce? O intrebare retorica, intr-o societate retorica, cu un ecou nesfarsit al romanelor, al poeziilor despre oameni si dorintele lor infame, deghizate in absolut. Si ce-au facut ei ca sa se autodepaseasca? Au creat comertul. Comertul de baza n-a fost atat de degradant pana in momentul in care obiectele vandute au fost inlocuite de sentimente si pareri. Sentimente cumparate, minti cumparate, prin asta a crezut el, omul, ca va atinge absolutul! Iertarea s-a vandut, preotii inflacarati de credinta au uitat (oare) de juraminte si au vandut iertarea lui Dumnezeu. Iar gloata i-a crezut. Supraoamenii insa, nu, ei s-au razvratit, au devenit eretici, arsi pe rug, detestati de societatea decadenta.


Oamenii cred in Dumnezeu. Supraoamenii nu se mai apleaca de mult timp la acesta, El a murit, Nietzsche a fost contestat, necredinciosul a grait ca Dumnezeu e mort. Tocmai cel ce parea sa-i fi dat viata, in inimile frante de cotidian ale omului, Crestinismul L-a omorat. Iar ei vor sa fie egali, egali vor fi, dar acela ce s-a autocultivat, el nu cauta egalitate. In fata cui? In fata unei credinte ce nu-i starneste nici o bataie mai puternica a inimii…?

No comments: