14.5.09

Da...

...Acum cateva zile m-a rugat "Ni" s-o ajut la germana, ceea ce-mi place la nebunie. Imi place s-o ajut. De obicei imi place sa ajut pe cineva pentru ca ma face pe mine sa ma simt mai bine, dar in cazul asta imi place s-o ajut pur si simplu. Nu stiu sigur la ce varsta am inceput sa fac meditatii la germana, probabil 9-10-11 ani. Faceam acasa, pentru ca la scoala nu erau ore de germana. Aveam un prof in varsta, care aducea tot felul de carti vechi si invatasem germana "aia veche" - manualele erau cam in genul celor comuniste, despre fabrici si uzine, despre Bundesrepublik Deutschland :) si invatam tone de cuvinte pe care in mod normal nu le mai auzeai in limbajul nemtilor "de acum". Imi amintesc si acum un cuvant imens, desi e folosit si azi: "Geschwindigkeitsbegrenzung" [limitare de viteza] - mereu ma dau mare cu asta - sau foloseam "Kartoffeln" in loc de "Chips".

Odata eram in Germania si am cerut la McDonald's Kartoffeln si aia se holba la mine ca la felul 19, iar cand am spus "Chips" s-a prins. Eh, proful meu era un om deosebit. Pe la 15 ani mi s-a pus pata pe Danemarca si mitologia nordica [de aia mi-am si facut tatuaj cu runa Ansuz - m-a tinut ceva obsesia], iar el mi-a adus cadou o carte despre limba Daneza, pe care a scris "prietenei mele, Diana".

Desi, la ore, mereu abia asteptam sa termin, imi dau seama cat de bun profesor a fost si cate lucruri tin minte de la el. Eu n-am facut niciodata germana la scoala. Prin clasa a 11-a, parca, nu a mai putut sa vina.. Deja imbatranise mult si ii era greu sa mai vina, asa ca incet-incet n-a mai ajuns. Am gasit o noua profa careia i-am dat intr-o zi niste bani pentru o carte si a disparut.

Pentru 300.000 lei vechi. Toata germana pe care am invatat-o, am invatat-o de la el. De atunci n-am mai exersat nimic si totusi tin minte, iar germana e o limba a naibii de grea. Prietena mea [ :) ] are incredere in mine, iar ea o studiaza la scoala..

Cati profesori se dedica pe bune? Nu e singurul prof de care pot spune acelasi lucru. Un alt profesor, de istorie de data asta, a reusit sa ma "scoata" de la 2 la teza, la 9 in BAC, in conditiile in care proful de la scoala mi-a dat o data gresita a examenului, iar eu m-am dus sa dau examen la engleza cand de fapt aveam istorie. Cu el, insa pastrez legatura.

Oamenii astia merita titlul de profesor. Oameni care nu-ti cer o tona de informatii inutile si de la care retii atatea, dupa ani de zile.

3 comments:

Momo said...

poate ka numai la McDonald's se uitau ciudat la tine, pt ka arata ca niste Chips.uri...dar in rest, kam pe toata suprafata Germ. se spune "Kartofflen"....;)

Michael said...

Frumos articol. Bravo!

Majoritatea profesorilor nu te inspiră să aprofundezi materia lor şi nu ştiu să te facă să vrei să înveţi cât mai multe. Totuşi există acele câteva excepţii şi anume acei oameni pe care îi priveşti cu admiraţie şi cu respect. Acei oameni faţă de care îţi crapă obrazul de ruşine când greşeşti ceva sau nu îţi faci temele...

Eu am avut plăcerea şi onoarea de a învăţa de la câteva persoane de genul acesta, dar voi detalia altă dată pentru că acum cam trebuie să lucrez la proiect... :(

Oricum, îmi pare rău că de patru ani nu l-am mai văzut pe profesorul care m-a învăţat matematică. Trebuie neapărat să îi fac o vizită când mai ajung pe acasă... Vreau să îi spun cât de mult m-a ajutat munca pe care a depus-o pentru mine.

the elder said...

@Momo - Haha atunci e bine de stiut. Ca atunci m-am simtit putin ciudat si ma gandeam "frate chiar si germana s-a 'englezificat'??".

@Michael - Ma bucur ca ti-a placut. Si ai dreptate. Sa ii faci o vizita, oamenii astia nu merita sa fie uitati. ;)