14.6.09

Iti multumesc ca existi

Sunt sigura ca ai auzit replica asta. Poate ca ti s-a si spus la un moment dat, daca nu, sigur ti se va spune si e posibil ca si tu sa te fi gandit s-o spui.

Se intampla cel mai des s-o vad scrisa in jurnale despre aniversari [pentru mine mai degraba ar fi comemorari, dar fie] ale unor relatii. "Iti multumesc ca ai fost langa mine, iti multumesc ca existi."

Dar de ce trebuie sa-i multumesti ca exista? Tu inca traiesti in iluzia egocentrica in care el/ea a fost conceput pentru tine, nu? :) Eu ma amuz, pentru ca sunt o persoana egocentrica si nu m-am gandit sa aberez in halul asta. Ii multumesti pentru ca exista, iti dai seama ca fara ca tu sa-l/o descoperi, nu exista? El/ea iti face o favoare ca exista si tu te simti indatorat/a sa-i multumesti. Eu m-as axa mai degraba pe magia primei intalniri, cand drumurile noastre s-au unit etc. Asta e partea interesanta, a fost mana destinului sau s-a intamplat pur si simplu?

Sigur ca poti multumi metaforic si cam asta doreste expresia asta. O multumire metaforica. Dar ce a ajuns din ea e un cliseu idiot pe care il grohaie toti indragostitii printre mormaielile de dinainte si de dupa sex. Poate am fost putin cam rea cu ultimele 8 cuvinte. Poate.

Nu vreau sa ma intelegi gresit. Poate pentru cei ce-si ofera clisee la fiecare aniversare e frumos, insa eu as ridica o spranceana la un asemenea rahat.

Oi fi eu mai "cu mot", nu stiu. Cert e ca de fiecare data cand aud sau vad scrisa declaratia asta plina de patos, ma amuz, in loc sa-mi dea lacrimile si sa bag un "awwww".

No comments: